Într-un articol al său, cunoscutul psiholog american Zimbardo, enumeră consecințele nefaste ale timidității.

Este vorba de o serie de probleme sociale: dificultate de a face cunoștință cu oamenii și a lega prietenii, ceea ce îi împing pe timizi spre singurătate și depresie.
Apar și unele probleme cognitive cum ar fi incapacitatea de a gândi clar în prezența altora, tinzând să se blocheze în conversații. Ei pot părea din această cauză, dezinteresați sau nepoliticoși, când sunt de fapt foarte nervoși. Pot fi preocupați de fiecare aspect al înfățișării și comportamentului lor.

Trăiesc sub presiunea a două temeri:
• De a nu fi văzuți de ceilalți
• Teama de a fi văzuți dar considerați nesemnificativi.

Zimbardo a făcut și alte numeroase studii și experimente despre comportamentul uman, unul dintre ele fiind Experimentul psihologic – Stanford Prison – Philip Zimbardo.
Articolul lui Zimbardo a marcat un domeniu nou de studiu.

Ultimele concluzii la care s-a ajuns în înțelegerea acestei stări sunt următoarele:
• Unii oameni se nasc cu o inclinație a temperamentului spre timiditate. Totuși, acest fapt nu condamnă persoanele respective la „evitarea privirii celorlalți”.
• Un rol foarte important în acest aspect îl are familia și educația. Se vorbește chiar de o neurobiologie a timidității; cel puțin trei centri cerebrali care mediază frica și anxietatea sunt implicați în comportamentele timide.
• În mare parte, timiditatea este dobândită în urma experienței de viață. Incidența timidității variază cu fiecare țară. Se pare că israelienii sunt cel mai puțin timizi dintre toți locuitorii planetei.

Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecărei culturi de a atribui lauda și pedeapsa copiilor.