O relație începe să se construiască pornind de la cunoașterea reciprocă, manifestarea afecțiunii, acordarea sprijinului, influența reciprocă și cooperare, loialitate, depășirea problemelor prin negociere și capacitatea de compromis, acceptarea problemelor care nu pot fi rezolvate (atâta timp cât nu contravin valorilor personale), astfel se ajunge la crearea sentimentului de noi.

• Unele cupluri aplică aceste lucruri instinctiv, iar relația se contruieste în mod natural cu anumite perioade de criză, depășite fără mare efort.
• Alte cupluri simt perioadele de criză mult mai acut și au nevoie de susținere atât când vine vorba de cunoașterea reciprocă, rezolvarea de probleme, capacitatea de compromis, crearea sentimentului de noi.

Fiecare dintre noi intră într-o relație cu un set de credințe și expectanțe despre cum ar trebui să fie un cuplu. Primele modele de relații la care suntem expuși sunt părinții noștri, apoi experiențele noastre sau poveștile altora din cărți sau media se cristalizează într-un set de idei despre ce înseamnă o relație fericită, despre ce înseamnă a iubi și a fi iubit.

Multe din aceste credințe sunt nerealiste, rigide, absolutiste, defetiste și pot face foarte mult rău relației.

Astfel, în terapia de cuplu, un rol major îl are schimbarea atitudinilor disfuncționale referitoare la cuplu.

Din păcate, multe cupluri apelează la terapie când lucrurile s-au înrăutățit atât de tare încât ajung să nu mai găsească nicio parte pozitivă a relației, iar disprețul a contaminat inclusiv trecutul, transformând și amintirile frumoase în unele negative.

Deși iubirea este un imbold puternic pentru un cuplu și o relație stabilă, ea nu este suficientă. Contrar multor opinii, o relație nu se întâmplă pur și simplu, ci se construiește.

Încrederea și angajamentul sunt stâlpii unei relații solide.